Cand aveam 14 ani am inteles ca modul in care percepem realitatea exterioara ne influenteaza emotiile, sanatatea si fericirea. Cu alte cuvinte am inteles ca perceptia noastra despre lumea exterioara ne determina lumea interioara.
La acea varsta am fost diagnosticata cu diabet insulino-dependent si asta m-a ajutat sa observ ca atunci cand eram linistita si imi placea ce se intampla in exteriorul meu glicemiile erau in limite normale si cum atunci cand ma suparam pentru ca exteriorul era in dezacord cu ceea ce voiam eu, glicemiile cresteau si erau dincolo de controlul meu.
Asadar iata cum un diagnostic pe care initial nu mi-a fost usor sa il primesc a reprezentat si motivul pentru care eu am inteles cum functioneaza mecanismul emotiilor, al fericirii si al succesului.
Am inceput atunci sa ofer o mai mare importanta emotiilor mele, sa ma observ mai mult si asta pentru ca am realizat ca pentru a fi sanatoasa si fericita este nevoie sa inteleg cine sunt eu si ce imi doresc cu adevarat.
Obisnuiti fiind de mici sa ni se atraga atentia in exterior am ajuns ca la un moment dat sa ne dedicam aproape toata atentia si energia noastra lumii exterioare. Cand uitam sa privim in interiorul nostru, cand nu mai stim ce vrem si ce ni se potriveste ajungem sa traim ghidati de cea ce se dicteaza in exteriorul nostru. Atunci apar dezechilibre in sanatatea si in universal emotiilor noastre.
Prin exercitiu, educatie interioara si constientizare, usor, usor, ne aducem aminte cine suntem si mai ales, ne amintim ca fericirea autentica se afla in interiorul nostru.
Acum, dupa 20 de ani in care am invatat sa ma inteleg si sa imi accesez puterea interioara, dupa 20 de ani de calatorii catre sine, de calatorii pe alte continente, dupa ce am urmat o serie de cursuri si de scoli in aceasta zona a cunoasterii personale, pot spune cu mana pe inima ca este extrem de important sa se introduca in scoli educatia interioara, sa se vorbeasca despre dezvoltarea personala.
Cunoasteretea de sine este cheia!
Altfel riscul este ca in cel mai bun caz sa ajungem oameni mari, cu joburi bine platite si familii frumoase dar nefericiti, asteptand fericirea dupa urmatorul colt. In cel mai bun caz, fara sa ne cunoastem pe noi, riscul este sa ajungem sa avem reusita dupa reusita si sa fim tot nefericiti pentru ca asteptand ca fericirea sa vina din exterior, noi nu o vom simti vreodata..
Dar daca cineva ne-ar vorbi la scoala despre asta? Daca de mici am fi indemnati sa ne cunoastem pe noi, daca am fi ghidati sa ne descoperim mecanismele proprii de a gandi… daca la scoala am primi educatie interioara, oare nu am reusi sa ne accesam puterea interioara si talentul personal astfel incat sa avem success, sa fim fericiti, sa putem depasi obstacole fara sa simtit ca am ajuns la sfarsitul puterilor si al lumii?
Acesta este visul meu si zi de zi fac pasi spre implinisrea sa.
Una dintre bucuriile cele mai mari ale sufletului meu este sa fiu unul dintre oamenii care ii ajuta pe cei din jur sa isi acceseze aceasta putere interioara.
„Inveti citind dar intelegi prin iubire”
Shams Tabrizi, poet persan