fbpx

Iubirea – partea a II a. Ierarhia iubirii

Ierarhia iubirii

Se pot spune multe despre iubire și eu am mai dedicat articole acestui subiect. Acesta este despre ierarhia iubirii, este despre răspunsul la întrebarea care mi s-a pus cel puțin o dată în viață: tu pe cine iubești mai mult?

Ierarhia iubirii

Mă întreba o prietenă dacă de când sunt mamă iubesc pe cineva mai mult decât pe fetița mea și i-am răspuns că dragostea față de propriul copil nu poate fi comparată cu nicio altă dragoste. Nu e mai mare sau mai mică și nici cea mai cea. E unică.

Pentru mine un lucru este clar- dacă nu există armonie în cuplu copilul se dezechilibrează. Nu trebuie să vadă sau să i se spună că părinții nu se înțeleg- el simte. Și atunci iubirea pentru Omul de lângă mine nu pălește pentru că a apărut copilul nostru… din contră.



Iubirea față de mamă este vitală pentru evoluția oricărui om. Fie că noi conștientizăm sau nu, relația cu oamenii din viața noastră de adult este influențată de relația cu mama.

Despre iubirea bunicilor

Aici voiam să ajung, pentru că de la această idee a pornit acest articol. Am fost extrem de iubită de toți bunicii mei care mai erau în viață atunci când m-am născut.

Culmea este că am simțit chiar și iubirea bunicii mele din partea tatălui, care a murit cu șapte ani înainte de a mă naște eu, la puțin timp după ce părinții mei au avut cununia civilă- atât de puternică este iubirea ei și nu va dispărea niciodată…probabil nici atunci când eu nu voi mai fi, pentru că ea este purtată mai departe de generațiile ce vin.



Mama mea este cea mai minunată femeie din Universul acesta și din altele paralele sau perpendiculare, sau cum or fi ele. De când este bunică, iubirea asta a ei a regenerat parcă fiecare celulă din existența ei. Fizic, spiritual și emoțional este mai tânără și mai puternică.

Dacă ar fi trăit tatăl meu ar fi fost cel mai iubitor și cel mai fericit bunic din Univers.  Ingrid îl va cunoaște prin mine și prin ceea ce îi voi povesti eu împreună cu bunica Mara.

Tata, te iubesc!

Ierarhia iubirii
Hăinuța și căciula sunt lucrate manual de către mama mea pentru Ingrid. Blonda este mama, la vârsta de 10 luni. Bruneta sunt eu, când aveam un an și trei luni.

Mulțumesc mama pentru că datorită ție exist eu și mai departe Ingrid, pentru tot ajutorul tău, pentru toată iubirea ta, pentru că m-ai învățat să fiu om, să iubesc, să iert, să mă ridic și să trăiesc bucuria vieții.

În ierarhia iubirii am fost tentată să spun că iubirea mamei este cea mai mare însă de curând am înțeles că cea de bunică este cea mai puternică. Este o combinație de dragoste față de copil la care se adaugă dragostea față de puiul copilului.



Mama m-a învățat asta, fără să vrea și fără să știe.

Îmi doresc să simt această putere enormă la un moment dat, atunci când Ingrid, la un moment dat va fi mamă, dacă va vrea. Și pentru a exista această posibilitate de a-mi exercita rolul de bunică, o voi încuraja mereu să își iubească bunicile, să le viziteze, să le îmbrățișeze și să le spună:

Te iubesc!

Sursa foto principală: Unsplash.com

Mă găsești și pe Facebook și Instagram

Citește și…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.